Am selectat 21 de țări de pe 5 continente și toate zonele climatice globale, cu un număr total de 103.814 de cazuri detectate cu coronavirus (COVID-19) și am analizat corelația noilor infecții cu 6 variabile meteorologice majore (temperatura aerului, umiditate relativă, radiații, viteza vântului, orele soarelui și precipitații) în perioada 01.01.06.2018, martie 2020, folosind datele oferite de programul nostru history+, care pot fi descărcate cu ușurință pentru orice loc de pe Pământ.
Studiul nu a produs corelații vizibile pentru nicio variabilă, in niciuna dintre cele 21 de tari aflate pe 5 continente diferite precum și in toate zonele climatice globale. Nici în cele 7 țări cu cele mai multe detectări în martie nu s-au putut stabilii corelații.(China, Italia, Spania, Franța, Germania, Elveția, Iran) .
Deși acest studiu este preliminar, unele concluzii importante sunt posibile:
- Temperaturile ridicate ale aerului sunt puțin probabile să încetinească răspândirea în mod semnificativ a virusului.
- Infecțiile cu COVID-19 par a fi în mare măsură independente de influența meteorologică externă.
- Analizele ulterioare ar trebui să se concentreze asupra efectului temperaturii, umidității relative și radiațiilor, prin reducerea factorilor de mascare, cum ar fi modificările comportamentelor (restricții publice, măsuri de igienă, altele), diferențele de locație și raportarea impreciziei.
Ca rezumat general, concluzionăm că reținerea infecțiilor cu COVID-19 nu se poate baza pe vreme ca un factor semnificativ pentru a ajuta la reducerea răspândirii bolii. Studiul detaliat este disponibil pentru descărcare aici.
Vom continua investigațiile pentru relații mai detaliate și vom aprecia orice contribuții și sugestii.
